INTERVIU Dirijorul Kocsis Zoltán: Muzica este cea mai puternică legătură între oameni

Orchestra Filarmonicii Naţionale Maghiare, sub bagheta lui Kocsis Zoltán, a susținut miercuri la Cluj un concert inedit, în care au fost prezentate lucrări de inspirație folclorică, prelucrate pentru orchestră, de Béla Bartók și Zoltán Kodály, dar și piesele folclorice originale. Concertul a marcat startul stagiunii Operei Maghiare din Cluj, iar spectacolul mai este programat și în alte orașe din Transilvania.

De la precedenta reprezentație de la Cluj din 2012, muzicianul a trecut prin clipe grele din punct de vedere medical, dar a revenit pe scena de concert. Artistul a acordat un scurt interviu pentru Monitorul de Cluj.

Reporter: De ce acest concert, „Numai din izvor curat”, acum la Cluj?

Kocsis Zoltán: Încercăm să arătăm originalele acestor melodii, muzica folclorică, să evidenţiem originile, muzica originală. Aşa-numită „muzică compusă”, pe care Bartok şi Kodály au prezentat-o în compoziţia lor, nu poate fi cântată ca muzică folclorică. Dacă încercăm să interpretăm un cântec de Kodály cu un cântăreţ de muzică populară şi cu pian este anacornic, iar din punct de vedere stilistic poate să fie nepotrivit şi de prost gust, pianul nefiind un instrument folcloric. În opinia mea este mult mai bine să interpretăm mai întâi muzica originală, folclorică, cu ansamblul folcloric original şi apoi aşa numita muzică "compusă". Eu aştept pe podium ansamblul de muzică folclorică și dans să cânte muzica folclorică şi apoi interpretăm versiunile orchestrate.

Titlul concertului e inspirat aşadar de faptul că mergeţi la origini...

Cântecele provin din Bucovina, din zona Târgu-Mureșului şi din judeţul Bihor, care are o tradiţie foarte mare în cântece folclorice şi muzică instrumentală. Bartók a cunoscut muzica din aceste trei zone foarte bine; prelucrarea pe care o face el muzicii folclorice este preponderent românească, mai mult decât maghiară...

Data trecută la Cluj aţi interpretat Enescu...

Enescu a fost un compozitor romantic, mai întâi a fost clasic şi apoi deodată a inclus muzica folclorică. Iar astea sunt cele mai bune compoziţii ale lui. Sonata a 3-a pentru vioară, de exemplu...

De ce consideraţi important folclorul?

Muzica folclorică are o putere reală. Cei mai mari autori din literatură, cei mai mari compozitori au folosit muzica folclorică şi au elaborat-o, de la Bach la compozitori contemporani. Haydn, Mozart, Beethoven – la care putem vedea ce a făcut cu muzica folclorică slavă, croată... Apoi compozitorii ruşi, inclusiv Rahmaninov. Cred că folclorul are o putere pe care altă muzică nu o deţine.

La concertul precedent de la Cluj a fost citat un pasaj din Béla Bartók care vorbea de limbajul universal al muzicii. Cum reuşeşte în mod concret muzica să creeze punţi între culturi diferite?

Motivele dintr-un dans pe care îl interpretăm pot fi găsite în "Dansul de la Galanta", dar şi în judeţul Bihor şi Iaşi. Nu exact aceleaşi, dar sunt foarte asemănătoare. Cred că muzica este cea mai puternică legătură între oameni.

Mai puternică decât diplomaţia, de exemplu?

Diplomaţia este „bullshit”, puteţi scrie asta.

Aveţi un exemplu grăitor în care muzica realizează această punte?

Absolut, de exemplu există un "motiv" pe care îl poţi găsi în "Jocul cu bâta" din dansurile româneşti, dar şi în "Dansurile de la Galanta" (de Zoltán Kodály, n.red.). E o legătură foarte puternică. Dacă merg într-un bar românesc, la ţară, în Bârgău de exemplu şi interpretez acel fragment, chiar dacă nu vorbesc româneşte, toată lumea va înţelege.

De ce aţi renunţat să mai predaţi, la Institutul Liszt din Budapesta? Am citit într-un interviu că eraţi sceptic vizavi de naşterea unor noi mari talente... Poate a fost o neînţelegere...

Nu am spus asta, a fost o neînţelegere. Nu am timp să fac asta (să predau, n.red.), este imposibil. Ceea ce e parţial adevărat, dar nu are legătură cu cei care studiază muzica, este că nu cred în a preda, dar cred în a învăţa.

În ce constă diferenţa?

Dacă vreau să învăţ, pot să învăţ din orice. Rahmaninov şi Bartók nu au vrut niciodată să mă înveţe, nu eram născut încă, dar trebuie să spun că am învăţat cel mai mult şi cel mai bine de la aceşti doi compozitori, din compoziţiile lor şi din interpretările lor la pian.

Dar aţi făcut probabil asta după ce v-aţi însuşit cunoştinţele elementare...

După şcoli, ok. Şcolile sunt necesare, dar cred că muzicienii cei mai buni sunt cei care învaţă de-a lungul întregii vieţi, ca Sviatoslav Richter (mare pianist rus, n.red.). Richter, deşi avea 75 de ani, învăţa încă noi piese.

Ştiu că sunteţi şi compozitor. De ce este important pentru un solist să-şi creeze porpriile compoziţii?

Pentru că este foarte important să păstrezi un contact foarte puternic cu sunetele, cu notele şi asta se întâmplă când creezi propria muzică. Sunt foarte preocupat în cazul fiului meu, care cântă la pian ok, chiar participă acum la competiţia Liszt, de propriile lui creaţii, pentru că asta este condiţia de bază cu ajutorul căreia păstrezi cel mai aporpiat contact cu muzica, pentru pianişti, dirijori. Kreisler, Enescu, dar şi violonişti mai puţin cunoscuţi, au fost şi compozitori. Pianiştii au fost şi compozitori. Compozitorii pot cânta la pian. Brahms de exemplu, în al doilea concert vienez a cântat prima reprezentaţie el însuşi. Vă puteţi imagina acum un compozitor interpretând concertul lui Brahms?

În ce măsură credeţi că muzica clasică ar trebui prezentată într-un mod mai special, diferit, astăzi?

Europa este invadată, aş zice că în fenomenul acesta al migraţiei trebuie să apărăm muzica, comorile pe care le-am acumulat în ultimii 2.000 de ani sau mai mult.

Care ar fi pericolul, să se „dilueze” acest gen de muzică?

Nu să se dilueze, să dispară. Oamenii care vin în Europa în zilele noastre nu apreciază muzica clasică. Ce e muzica clasică pentru un emigrant din Africa? Nimic. Trebuie să o apărăm.

Dar şi pentru tinerii europeni muzica clasică nu este întotdeauna foarte atrăgătoare. Ar trebui prrezentată aşadar într-un fel mai incitant?

Cred că aşa cum încercăm noi e modalitatea cea mai bună să o facem atrăgătoare din nou.

Nigel Kennedy (violonist renumit care îmbină muzica clasică şi alte genuri, jazz, punk, country, n.red.) va cânta luna viitoare la Cluj. Cum priviţi stilul lui?

Am cântat cu Nigel. E foarte bine ce face, „country music”, pe care o leagă cumva de clasic. Îmi place de Nigel, pentru că dacă chiar crede despre ceva că este „de rahat”, o spune: „what’s that f... shit?”.

Credeţi că ar trebui mai mulţi muzicieni să abordeze un stil asemănător?

Nu ştiu, Nigel este unul din cei mai străluciţi. Îmi place.

Sunteţi foarte apreciat ca pianist, dar în ultimii ani v-aţi concentrat pe dirijat. Mai cântaţi ca solist?

Mai cânt, mai rar, dar da. Am avut probleme medicale în ultima vreme, dar m-am recuperat.

Ce planuri de viitor aveţi?

Următoarea mea sarcină importantă este să înregistrez “20 de  cântece folclorice maghiare”, de Béla Bartók, tocmai am terminat înregistrarea Kreisler cu Barabas Kelemen, violonist, anterior am terminat o altă înregistrare de Bartók, care a ieşit pe piaţă.

Muzician celebru

Kocsis Zoltan (64 de ai) este pianist, dirijor şi compozitor. Remarcat ca pianist de la 18 ani, a concertat alături de marile Orchestre ale lumii, iar în 1997 a cântat cu marele Sviatoslav Richter la două piane. A înfiinţat Orchestra Festivalului din Budapesta, iar din 1997 este director muzical al Orchestrei Filarmonicii Naţionale din Ungaria, cu care a concertat, ca dirijor şi solist, în Europa, SUA şi Japonia.

A consemnat Ovidiu CORNEA